meditatie lirica

De ziua îngerilor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Închid ochii telurici, deschid pe cei de gând
Și văd  întru lumină mulți îngeri sfinți, zburând.
Cereștile ființe coboară azi din cer
Să umple tot pământul de slavă și mister.

Noi știm că Domnul slavei, în semn că ne iubește,
Ne-a dat spre pază îngeri și-n noi Se odihnește.

Oh, minunat ești, Doamne, Tu, Sfânt Proniator,
Ne-ai dat la fiecare un înger păzitor.
De-l ascultăm în toate, pe Tine Te-ascultăm
Și toată viața noastră ție noi o dăm.

Robinson Crusoe, altcum

Înaltpreasfințitul Ioachim

Acum, singur între ape în acest imens ocean,
Iar eşti singura mea şansă să mă scoţi la vreun liman. 
Tu eşti unica mea cale în acest infern acvatic,
Dacă m-ai lăsat în viaţă, nu mă lăsa singuratic.

Este de prisos ca barca spre uscat s-o dirijez,
Că nu ştiu de mă apropii sau de mal mă depărtez.
Barca o las în derivă, că eu n-o pot guverna,
Dacă ai un plan cu mine, Doamne, fie voia Ta!”

Urmarea lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când virtutea și credința le-mpletești armonios,
Îți iluminezi ființa mulțumindu-I lui Hristos.
Atunci când vre-o suferință te face neputincios,
Nu te întrista prea tare că suferă și Hristos.

Dacă știi că-ți tragi sorgintea dintr-un neam religios,
Apară dreapta credință și dă slavă lui Hristos.
Când în lume se revarsă duhul rău și tenebros,
Roagă-te din cer să vină pacea sfânt-a lui Hristos .

Capernaum și Calcedon

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Miluieşte-ne, Doamne, fiul lui David,
Redă-ne vederea, te rugăm fervid”.
Iisus nu-i ascultă, şi-n casă intrând
L-au urmat şi orbii, tot mereu strigând.

Dacă toţi văzură multa stăruinţă,
Hristos îi întreabă, cu bunăvoinţă:
„Aveţi voi credinţa că pot vindeca?”
Amândoi strigară, cu putere: „Da”!

„De aveţi credinţă fără de tăgadă,
Fie voia voastră, ochii voştri vadă!”
Apoi porunceşte: „Fiţi cât mai discreţi
Să nu ştie nimeni prin Cine vedeţi!”

Sfinţii români

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,
Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.
De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi,
Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Veniţi astăzi credincioşii să cinstim cum se cuvine
Pe toţi sfinţii ţării noastre, chiar şi cei fără de nume;
Cu evlavie să mergem în lăcaşurile sfinte,
Lăudându-i cu credinţă, zicând cu luare-aminte:

Psalm: Aș vrea să văd …!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul  în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somn cu Iisus,

De la Corint, la Vitezda

Înaltpreasfințitul Ioachim

Venirea Lui înseamnă nouă palingeneză,
Adică tot ce-i șubred prin El se re-creează:
A vindecat bolnavii, a ajutat săracii;
A înviat chiar morții, a înflorat copacii;
A refăcut din tină și ochii unui orb;
A reînviat lumea prin forța lui de Verb.

 

Din dragoste paternă și fără echivoc,
Deși murim, El naște prin apă și prin foc.
Tot omul care crede în El, ca Dumnezeu,
Dorește să ajungă în paradisul Său.
 

La Vitezda noi văzut-am pe vechiul slăbănog,
Ce zeci de ani, săracul, stătea ca un milog,

Reintegrarea lui Toma

Înaltpreasfințitul Ioachim

Trupul Tău este acelaşi, mâinile purtând stigmate,
Însă ai intrat în casă prin ușile încuiate!?...”
Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:

"Fericit fii, astăzi, Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi cei care vor crede, dar n-au văzut!"
Exclamația lui Toma, cu-acest precept minunat,
E de veacuri argumentul că Hristos a înviat!
 

Climax

Înaltpreasfințitul Ioachim

Voi, fiii răbdării, pe Scară urcaţi,
Cum mai ieri urcat-aţi Taborul!
Fiți receptivi, cu sârg ascultați
Că azi vă vorbește Scărarul.

Ortopraxis înseamnă ogor semănat
Stând pe-a Leasvitei trepte.
Şi-n pustiul parcurs, în genunchi măsurat,
Va curge şi miere şi lapte.

Epectatic, pe Scară de vreme ce staţi,
Din cerul cel sfânt Hristos va privi.
Cu haina de fiu veţi fi îmbrăcaţi,
Și hristoşi după har, cu toţii veţi fi.

*Meditație lirică la Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Meditând la umbra Crucii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,

Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.

Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,

Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

 

Metatemporalitatea va miji în suflete

Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.

Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,

Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.

 

Din iubire pentru tine din cer mâna va cădea,

Iar limanul mântuirii la orizont vei vedea.

Veniți de luați lumină!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Luați crucea ostenelii și urmați-l pe Hristos,
Trăiți în această viață pașnic, liniștit, frumos.
Urcați munții fericirii, urcați astăzi pe Tabor
Și veți simți incandescența cestui foc mistuitor.

Ziceți „Doamne Iisuse, miluieste-mă, mă iartă!
O, Hristoase, scaldă-mi chipul în lumina necreată.”
Împlinți faptele bune, iubiți-vă, fiți smeriți,
Când ajungeți pe Golgota, cu Hristos vă răstigniți.

Și-atunci, dincolo de cruce, în ajunul primăverii,
Veți simți cum se aprinde  facla sfânt-a Învierii .

 

Ascultă glasul conștiinței

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când noaptea începe, deși e lumină,

Când plouă-n torente, deși-i zi senină,

Când lumea-i atee, deși se închină,

Când totu-i haotic, deși-i disciplină,

Când pacea umană nu-i pace divină,

Știința lumească e anticreștină,

Tu, chipul iconic, făcut de Hristos,

Devii chip urât, de fiu păcătos!?

 

Când fiii din sate mai toți au plecat,

Și negura vremii pe moși i-a-ngropat,

Când slinul uitării pe cruci s-a fixat,

Când amnezia în minți peren a intrat,

Iar necromanția s-a reinstalat,

Aritmetică divină (1+1=1)*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte, că eu nu sunt ca toți ceilalți,
Avari, nedrepți, ca acest vameș, sau ca atâția desfrânați.
Postesc corect, cum spune Legea, de două ori pe săptămână;
La templu, plătesc zeciuiala, că nu am inimă hapsână.”
 

În spate, după un pilastru, smeritul vameș se ruga,
Bătându-și pieptul cu putere, și-n sinea lui așa spunea:
„O, Doamne sfinte, fie-ți milă de robul Tău cel păcătos!
Îmi iartă mie tot păcatul și-mi spală sufletul slinos!”
 

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Pagini