Slăbănogul din Capernaum

30 Iulie 2016

Dumnezeu creează lumea şi apoi o guvernează,
Iar când răul o loveşte vine şi o re-creează.
El voieşte ca în Cosmos să fie doar armonie,
Iar mişcarea cea astrală, ca o Sfântă Liturghie.

Dacă Dumnezeu ne-arată că-I Liturgul Nepătruns,
Omul pământean slujeşte Liturghie ca răspuns.
Dumnezeu, în marea-i milă, ne-a făcut co-liturgişti,
Să participăm cu toţii la acte dumnezeieşti.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

După cum Scriptura spune: omul-viu a fost creat

Cu chip spre asemănare, înveşnicind acest DAT,

Având conştiinţă-n sine, raţiune-n libertate.

Dacă nu era ispita, putea fi fără de moarte.

 

Hristos ne redă virtutea de liturgi şi teologi,

Însă, de urmăm păcatul, devenim iar slăbănogi;

Actul soteriologic este deci falsificat,

Producând degringoladă şi-n universul creat.

 

Dacă omul se desparte de actul deificării,

Se desprinde ontologic de datu-asemănării.

Astfel, tot ce fiinţează din iubire creatoare

Îşi pierde scopul în sine, cel de metamorfozare.

 

S-a ajuns azi să se spună: „Nu există Dumnezeu!

Omul este doar un număr închircit în eul său.

Energie nu există, ci mişcare hazardantă!

Raiul este utopie şi idee aberantă!”

 

Filosofia atee mai afirmă cu cinism:

Că materia e moartă, formulă şi formalism,

Lumea va fi risipită în acest haos teluric,

Totul va fi doar tăcere şi sinistru întuneric.

 

Însă cei care urmează acestei gândiri simpliste

Sunt frustraţi şi fără nume, cu tendinţe egoiste.

Nietzsche constată cu groază că Dumnezeu a murit

Şi că lumea, lamentabil, va sfârşi întru nimic.

 

Or, omul, când nu-nţelege că-i liturg şi teolog,

Se găseşte, într-o clipă, egoist şi slăbănog.

Hristos a avut răbdare să ne-arate lămurit,

Vindecând pe slăbănogul, că Dumnezeu n-a murit.

 

După douăzeci de veacuri de la acea vindecare,

Hristos iarăşi ne învaţă, convingând pe fiecare,

Să ieşim din labirintul ateismului teluric,

Să intrăm, prin pocăinţă, în universul liturgic.

 

Liturghisitorul cosmic este Hristos-Arhiereu

Iară co-liturghisitorii sunt fiii lui Dumnezeu.

Cel care are credinţă face un mare progres:

Prin credinţă simte harul ce exultă-n univers.

 

Nu lăsaţi ca să se-nfunde în voi porii lecturali

Şi sorbiţi înţelepciune prin pori intelectuali!

Mintea voastră să vă fie vie, ageră mereu,

Cum sunt cerul şi pământu-n dialog cu Dumnezeu.

 

* Meditație lirică la Duminica a VI-a după Rusalii