Proiectul ”Milostenia, chipul dragostei divine” la parohia ,,Nașterea Maicii Domnului" din Bacău

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului și în ambianța marii sărbători a ”Învierii Domnului”, parohia ”Nașterea Maicii Domnului” din orașul Bacău, a derulat proiectul social-filantropic ”Milostenia, chipul dragostei divine”.

Plecând de la îndemnul Mântuitorului Hristos de a fi ”milostivi” și conștienți fiind de faptul că El Însuși privește la modul și scopul pentru care, fiecare om face milostenia (Mc.12,41-44), am căutat să aducem prin darurile oferite credincioșilor din parohie o rază de lumină a Sf. Invieri in sufletele lor. Învierea, ca ”cel mai mare eveniment al umanității” ne cheamă să fim ”o familie duhovnicească și să ne bucurăm împreună” (Înaltpreasfinţitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului, ”Învierea – momentul culminant al mântuirii noastre),bogații și sărmanii, atunci când punem în mișcare bunăvoința și deschiderea inimii spre suferința și lipsurile aproapelui.

Mântuitorul a unit învățăturile Sale cu milostenia și ne-a arătat că oricine poate să o facă, chiar și cel sărman, ”care poate oferi alte daruri: dragostea, mângâierea, rugăciunea și tot ceea ce este în inima milostivă pentru că și acestea tot milostenie sunt”. Cine îi urmează calea știe că darurile oferite sunt ”ale Tale din ale Tale” și că numai ea ”ajută, întărește și dă viață rugăciunii, postului și oricărei alte virtuți; te curăță de păcate și te scapă de moarte” (Sf. Ioan Gură de Aur,Milostenia).

În cadrul Sf. Biserici, ca și comunitate, preotul și credincioșii sunt conștienți de datoria duhovnicească pe care o au de a alina ”suferința și lipsurile” prin activitatea lor, în care se regăsesc cuvinele de mângâiere și faptele de milostenie. Prin această lucrare sufletul iese din starea de egoism și dăruiește mierea milosteniei celor care își duc cu răbdare ”crucea” vieții spre lumina „învierii”.                                                                     

Faptele bune făcute din inimă sunt dovada dragostei și a milei, a deschiderii noastre față de oameni, a manifestării ”chipului” dumnezeiesc din noi. Numai în lumina razelor milosteniei, ”omul iubirii își scaldă chipul cel veșnic, creat,/ Iar toată făptura se bucură foarte, simțind că, Hristos a-nviat” (Înaltpreasfinţitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului, ”Învierea – momentul culminant al mântuirii noastre).       

   (Pr. Sorin Turcu)