Prietenii şi casnicii lui Dumnezeu*

Când Duhul cel veşnic, venit la Rusalii în formă de limbi ca de foc,
Aprins-a în oameni mulţime de candeli, unite-n buchet la un loc,
Biserica tainic se naşte în lume, creştinii numindu-se sfinți,
Că Duhul extirpă din suflet păcatul făcut de străvechii părinți.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Corabia vieţii porneşte pe valuri, cu Hristos comandant iscusit,
Adună din ape pe toţi scăpătaţii și-i duce la loc liniștit.
Duhul dă viață, căldură, lumină și arde tot ce-i păcat,
Fiindcă El știe că-n Raiul cel veşnic nu intră nimic necurat.

Apostoli, martirii, ierarhii, toţi drepţii, eroii credinţei cei paşnici
În cerul cel veşnic Hristos îi numește, prin Duhul, prieteni şi casnici.
Îi cheamă pe nume, pe toți îi iubeşte, le-ascultă ruga mereu,
În ei își cunoaște Chipul cel veşnic, ieșit din sufletul Său.

Cu ei judeca-va lumea acesta, când tot ce-i creat va sfârși, 
Dumnezeul iubirii, cu toţi şi în toate, pe veci doar viață va fi.

 

*Meditație lirică la Duminica Tuturor Sfinților