Palingeneză

Dumnezeu creează lumea şi apoi o guvernează.

Tot prin El se înnoieşte şi tot El o recreează,

Iar când răul o loveşte în războiul nevăzut,

Tot El o restaurează, prin harul Duhului Sfânt.

 

Când Iisus veni în lume, S-a produs palingeneză.

El n-a făcut alte gesturi decât cele din Geneză.

A murit ca să învie omul pe care-l iubea,

Uneori să completeze un organ, dacă-i lipsea.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

De aceea avu milă de bolnavi, copii, bătrâni,

A hrănit gloate flămânde, a adăpostit străini,

A izgonit duhuri rele, a oprit furtuni pe mare,

Muţilor le-a dat vorbire, iar surzilor ascultare.

 

A umblat pe luciul mării, a mutat munţii din loc,

El a înviat şi morţii, a preschimbat apa-n foc,

Dar, fiind Lumina lumii, a avut o grij-aparte

Pentru cei ce-şi duc viaţa într-o perpetuă noapte.

 

Orbului ce-i lipseau ochii, deci şi actul vizual,

Iisus îi recreează cu un gest firesc, real.

Din gura lui preacurată, de unde iese cuvântul,

A lăsat ”roua” să curgă, unind Duhul cu Pământul.

 

Din această ”clisă” fină, făcu organul vederii

Şi, ungând orbul, îi zice: „Vezi... lumina Învierii!”

Iar dac-a văzut lumina, orbul nostru recreat

A vestit la toată lumea că...

                                          ”Hristos a înviat!”