Maica Domnului şi crucea lui Iisus*

Privesc cum ruginesc copacii pe coline,
De parcă se îmbracă cu un alt veşmânt,
E semnul evident că toamna vine 
S-aducă rod şi pace pe pământ.

Deja hambarele-s de grâne pline,
Cu trudă adunate de pe-ntinse văi,
Din grâu curat o mamă coace pâine
Pentru Hristos şi copilaşii săi.

În podgorii, ciorchini cu rod bogat
Aşteaptă lucrători, cu bucurie,
Să stoarcă mustul bun, să-l pună la păstrat
Să aibă-n sărbători, de liturghie.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Dar luna lui Răpciune şi cea a lui Brumar,
Marchează anotimpul ce încheie vara
Şi dacă ne uităm în calendar,
Noi preacinstim pe Miriam fecioara.

Mai la-nceput de an bisericesc,
În cea de-a opta zi a lui Răpciune,
Deşi ziua mai scade, iar nopţile mai cresc.
E naşterea Fecioarei: feerică minune!

În ziua cea dintâi a lui Brumar,
Când nu mai cade rouă pe pământ,
E consemnat cu roşu-n calendar
Cinstirea Preacuratei, cu-al ei frumos veşmânt.

Dar între Naştere şi Sfântul Omofor
Hristos stă răstignit pe sfântul lemn, 
Chemându-ne în duh îmbietor,
Să ne răstignim cu El pe acest semn.

Iar când lemnul iubirii devine altar ,
Și noi pe-acelaşi lemn ne răstignim,
Preasfânta Maică ne aduce-n dar
Cămaşa de lumină, să ne mai încălzim.

Iisus se uită la cei fără-de-lege
Cum trag încă la sorţi cămaşa Lui,
Dar Maica Sa Îl roagă să-i dezlege 
Şi să-i îmbrace în slava cerului. 

Veniţi azi în Biserici, cu candela în mână,
Aprinsă-n voi prin Duhul cel Preasfânt.
Scăldaţi veţi fi în energii divine,
Iar MIRIAM va da UN nou veşmânt. 

Pământul va da rod la timpul său,
Fecioara ne va fi ceresc veşmânt
Şi, de rămânem cu toţii-n Dumnezeu,
Vă coborî din ceruri iar pace pe pământ!

Morala:
Hristos iubeşte crucea, nu lemnul de ocară,
Că numai crucea este simbolul dragostei,
Şi-ajută pe cei care accept-a sa povară,
Iar Preacurata le dă veşmântul ei.

*Meditație lirică la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, 1 octombrie 2016