Liturghie arhierească la Parohia „Buna Vestire” din Bacău

15 Aprilie 2018

              În Duminica a doua după Paști sau Duminica Tomii, la Parohia „Buna Vestire” din municipiul Bacău, protopopiatul Bacău, a fost zi de mare sărbătoare prin prezența IPS Părinte Ioachim,  Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care a oficiat Dumnezeiasca Liturghie fiind înconjurat de un sobor de preoți băcăuani coordonat de părintele protopop Costică Busuioc.

 

 

 Credincioșii parohiei băcăuane „Buna Vestire” din municipiul Bacău,  alături de preotul paroh Iulian Mușat și de preotul slujitor Ionuț Căsăneanu, au întâmpinat pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim cu flori, pâine și sare, arătându-și bucuria de a participa la slujba arhierească, la care au fost prezenți și preoți de la bisericile învecinate. Ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie în cadrul căreia, la recomandarea părintelui protopop, a hirotesit întru iconom stravrofor pe preotul slujitor al parohiei.

Părintele Arhiepiscop Ioachim a ținut un cuvânt de învățătură destinat credincioșilor băcăuani, în care a explicat semnificația acestei duminici.

Hristos zice lui Toma după Înviere: „Adu degetul tău încoace şi vezi rănile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios“ (Ioan 20, 27). Evanghelia mântuirii, pe care ne-a predicat-o Hristos, nu trebuie redusă la o simplă idee înţeleaptă, ci trebuie văzut în ea o revelare a întregului plan de mântuire adus lumii de El. Nu trebuie să vedem doar lumina suavă a învierii, lumina taborică, reducând patima şi răstignirea lui Hristos, ci pe toate, în integralitatea lor. Hristos suferă cu omul şi în om, însă această suferinţă, dacă El şi-a asumat-o, în acelaşi timp a şi învins-o prin înviere.

Chiriarhul a mai spus și că în noaptea Învierii întrezărim premisele unei alte lumi.

Această nouă lume recreată, al cărei prim născut a fost Iisus, o putem experia încă de acum, căci ea nu-i nicicum ipotetică, ci este o realitate care se reactualizează în noi de fiecare dată când retrăim Învierea Domnului ca mister în această lume. În noaptea Învierii cântăm, între altele, imnul: „Azi m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, mâine înviez împreună cu Tine, înviind Tu“. Deci Hristos înviază de fiecare dată când ne recunoaştem în calitate de chipuri ale lui Dumnezeu, în perspectiva asemănării, sau când recunoaştem în aproapele nostru chipul lui Dumnezeu-Iubire, aşa cum de fiecare dată când săvârşim păcatul, El Se lasă răstignit.

La final, toți credincioșii au fost binecuvântați de Arhipăstorul lor.

(Pr. Daniel Marari)