Liturghie arhierească la Mănăstirea Ciolpani, de ziua Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum

Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, astăzi, 18 iulie 2017, obștea Mănăstirii Ciolpani din Protopopiatul Buhuși și-a serbat ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum.

La acest frumos și înălțător eveniment duhovnicesc, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim au fost prezenți: Părintele Vicar Arhim. Pimen Costea, PC. părinți Consilieri, PC. părinte protopop Vasile Cozma, protopop al Protopopiatului Buhuși, oficialități ale orașului Buhuși, un impresionant sobor de preoți și credincioși de pe întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, precum și pelerini din alte județe ale țării.

Bucuria duhovnicească a debutat în seara zilei de 17 iulie 2017, când a fost săvârșită slujba vecerniei de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, moment în care au fost aduse spre închinare părticele din moaștele Sf. Ierarh Ioan Maximovici de la Catedrala arhiepiscopală din Roman la rugămintea maicii Starețe Stavrofora Lucia Chirvase și a obștii, pentru a marca trecerea celor 20 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Ciolpani.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, în cuvântul de învățătură, Părintele Arhiepiscop Ioachim a scos în evidență calea muceniciei  Sf. Mc. Emilian, în calitate de apărător al dreptei credințe, dar și istoricul celor 20 de ani împliniți de la sfințirea bisericii Mănăstirii Ciolpani, apreciind în mod deosebit osteneala obștii monahale de aici.

Martirul sau mărturisitorul îmbracă haina frumoasă a Ortodoxiei. Ea are partea ei puternică și partea ei luminoasă. Ca și Liturghia este jertfă și răscumpărare, tanatologie și înviere. Viața noastră este o succesiune de morți și de învieri. Murim mereu și renaștem sau ne recreem mereu în această viață. Dacă cobori în viața duhovnicească, nu te mai poți defini ; dacă urci, atunci te poți defini în contextul persoanei sau în contextul de comuniune al persoanelor al cărui Cap este Hristos. În acest context, ne-am adunat astăzi aici, să fi martori și mărturisitori, iar dacă nu înviem este în zadar mărturisirea noastră.

În Liturghie noi trebuie să fim cu Hristos împreună, care se jertfește și care după aceea învie.  Nu toate mărturisirile duc la înviere, pentru că sunt anumite mărturisiri și suferințe care nu duc Dumnezeu. Degeaba mori pentru o cauză pur umană care nu are o legătură cu spiritualitatea, degeaba faci un lucru, dacă nu îl faci în contextul asemănării cu Dumnezeu, dacă nu ai conștiința că Hristos locuiește și lucrează prin tine. Martirii au fot niște mărturisitori care au mers până la sânge pentru apărarea credinței.  

De asemenea, preacuviosul părinte Pimen Costea, Vicar administrativ al Centrului Eparhial Roman a mulțumit în numele obștii monahale IPS Părinte Arhiepiscop pentru prezența în această zi, amintind despre jertfa depusă pentru ridicarea ansamblului mănăstiresc de aici de părintele duhovnic Emilian Panait împreună cu maicile.

Părintele Emilian, a ales calea mărturisirii spinoase, a trecut prin multe, a pătimit foarte mult, iar pătimirea sa este ceea ce a acumulat aici, un diamant al Ortodoxiei pe care l-a șlefuit în toți acești ani, de când este aici.

Fiecare maică din mănăstire este o față a acestui diamant pe care a lucrat-o în timp, și le-a transformat pe toate într-o piesă de mare preț pe care o poți pune în orice vitrină a acestei lumi, ca un exemplu frumos și demn de urmat.

 Aici, pe dealul Ciolpani s-a făcut vizibil harul lui Dumnezeu prin ceea ce s-a ridicat, prin zidurile pe care le vedem și de care ne bucurăm. Însă ce folos, de n-ar fi fost în interiorul acestora oameni care să împărtășească darul lui Dumnezeu, care să te primească cu căldură, să te îmbrățișeze cu dragostea lor, oameni care să te hrănească cu Hristos, atunci când te simți flămând și al nimănui.

La final, Înaltpreasfinția Sa și-a exprimat bucuria de a participa la acest moment de sărbătoare și a binecuvântat preoții, credincioșii și pelerinii pentru râvna mărturisirii credinței.