Harpagonul din Evanghelie*

Un bogat fără de nume, care nimic n-a muncit,
Nu ştia ce să mai spună când ţarina i-a rodit.
În loc ca să mulţumească Preabunului Dumnezeu
C-a trimis ploaie mănoasă pe ogor la timpul său,
În mintea lui egoistă şi în sufletu-i nevolnic
S-a înfiripat gândirea omului harpagonic:

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

„Strica-voi din temelie vechile mele hambare
Şi voi construi îndată un siloz enorm de mare.
Voi adăposti cu grijă toată avuţia mea,
Ca sufletului meu în iarnă să-i pot spune cam aşa:
Suflete, ai adunate bogăţii pentru mulţi ani.
Mănâncă, bea, te distrează
, fă abstracţie de bani.
Viaţa trebuie trăită în huzur
, pe cât se poate,
Că nu mă interesează ceea ce e după moarte.

Însă Dumnezeu Cel veşnic, prin conştiinţa de sine,
Zice acestui nemernic un cuvânt de profunzime:
„Om nebun și nemilos, egoist cu nume rău,
Dumnezeu în asta noapte va lua sufletul tău.
Trupul tău lipsit de viaţă în pământ se va sfârşi,
Iară bogăţia strânsă, te întreb, a cui va fi?”
Răspunsul la întrebarea Lui Iahve către bogat
Nu ni-l spune Sfântul Luca, probabil nici nu l-a dat.
Dar nu-i important răspunsul, ci sentinţa lui Iisus,
Care, reluând cuvântul, aceste vorbe a spus:

„Aşa păţeşte cel care adună comori pe pământ,
Că nu va intra cu ele niciodată în mormânt.”

*Meditaţie la Duminica a 26-a după Rusalii

Parabolă*

Un om născut întru lipsuri foarte mult s-a-mbogățit,
Însă n-a uitat nivelul de la care a pornit.
S-a căsătorit cu o fată sărăcuţă dintr-un sat.
Şi-au construit împreună o casă ca un palat.

Dumnezeu, în marea-i milă, le-a dăruit şi-un copil.
L-au educat creştineşte, pe cât a fost posibil.
Fericiţi, munceau pe cinste, să-şi mărească avuţia
Între ei domneau iubirea, liniştea şi armonia.

Riscuri şi-asumau adesea cum să fie, ce să facă,
Să-şi menţină bogăţia şi conştiinţa curată.
Copilul de-acum crescuse, educat, dar în huzur.
Tatăl însă avea teama că-n curând, deși matur,

Fiul său nu va cunoaşte decât ce e bogăţia
Şi nicicum nu va-nțelege cum este cu sărăcia.
De aceea, într-o seară, tatăl, după rugăciune,
Se aşază în fotoliu şi fiului îi propune:

„Dragul meu, tu vezi prea bine, nu ne lipseşte nimic.
Dumnezeu ne-a dat de toate şi ai crescut fericit.
N-ai vrea oare ca în vară să pleci undeva departe
Să trăieşti la nişte oameni ce n-au nici electrictate?!

N-au nici maşini, nici tractoare, ei nu știu de internet,
Sunt săraci, bieţii de dânşii, şi trăiesc foarte discret.”
„Bine”, zise fiul volnic. Și-ntr-o zi, pe mânecat,
El merse ca pelerinul în acel loc depărtat.

Fiul a rămas acolo, rupt de modernitate,
Adaptându-se degrabă în a lor comunitate.
Înspre toamnă, el revine, iară tatăl vrea să ştie
Dacă fiu înțeles-a ce e aia sărăcie.

„Cum a fost?”, îi zice tatăl aşezându-se la bar.
„Super... super!”, spune fiul, „A fost extraordinar!”
„Te văd bucuros, băiete. Spune-mi, cum ai reuşit
Să trăieşti în sărăcie şi să rămâi fericit?”

„Tată, iată zece pravili pe care le-am învăţat
La acei ţărani destoinici, din acel loc depărtat:

1. Noi avem un câine-n casă,... iar ei șapte-n curtea lor....!
2. Noi ne încălzim electric, ei din focul lemnelor.
3. Noi avem piscină-n casă, prin curtea lor trece-un râu.
4. Calul nostru-i o fantasmă, a lor, liber, fără frâu.
5. Noi ne cumpărăm din market mâncare de multe feluri,
O-ncălzim la microunde, dar conține-n ea doar E-uri.
Ei cultivă zarzavaturi în grădina lor frumoasă,
Iar hrana la foc făcută este cu mult mai gustoasă.
6. Noi avem propritatea de ziduri mari limitată,
La ei nu am văzut ziduri, ci doar graduri fără poartă.
7. Casa noastră e păzită de video, nu de paznici.
Pe la ei nici nu există noţiunea de "obraznici".
8. Noi privim mai toată noaptea la televizor un film,
Sfânta Cruce nu mai facem înainte s-adormim.
La ei, când noaptea coboară şi stelele se ivesc,
Se uită-ndelung la ele, lui Dumnezeu mulţumesc!
9. Noi suntem legaţi de lume prin facebook şi internet,
Ei comunică cu cerul real, mistic şi discret.
10. Noi, când weekend-ul vine, fie plecăm la plimbare,
Fie ne consumăm timpul după cum vrea fiecare.
Ei, dis-de-dimineaţă, fac corvezi, precum se ştie,
Ca apoi, cu mic şi mare, merg smeriţi la Liturghie.
Se întorc voioşi acasă şi s-așază să mănânce,
Nimeni din ei nu s-așeză făr' să-şi facă Sfânta Cruce.

Aceste 10 principii le-am deprins în sărăcie ,
Acum pot discerne bine ce înseamnă bogăţie.
Deci, concluzia e clară, ea se vede dacă vrem:
Ce bogaţi sunt cei de-acolo şi cât de săraci suntem?!”

 

*În loc de concluzii la meditaţia lirică "Harpagonul din Evanghelie", la Duminica a 26-a după Rusalii.