Denia Prohodului Domnului la Catedrala Arhiepiscopală din Roman

Pelerini și credincioși romașcani au luat parte la Denia Prodohului Domnului oficiată în seara zilei de 14 aprilie a.c. de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim la Catedrala arhiepiscopală „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman.

 

Câteva sute de credincioși romașcani și pelerini au luat parte în seara zilei de 14 aprilie a.c. la Denia Prohodului Domnului, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, la Catedrala arhiepiscopală din Roman.

 Alături de ierarh s-au aflat preoții și diaconii slujitori ai sfântului locaș mușatin, care s-au rugat împreună cu credincioșii prezenți.

La sfârșitul cântării Doxologiei, din cadrul Deniei din această seară, cei prezenți au luat parte, în sunetul clopotelor și al cântărilor sfinte, la tradiționala procesiune în jurul Catedralei Arhiepiscopale, care simbolizează ducerea către mormânt a Trupului Mântuitorului, oprindu-se conform rânduielilor tipiconale specifice acestei seri, în patru locuri, de jur împrejurul bisericii, corespondente celor patru puncte cardinale, la fiecare oprire fiind rostită câte o ectenie. După procesiune, toți credincioșii au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcașul de cult și au primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim.

Apoi, într-o atmosferă de solemnitate, Sfântul Epitaf a fost așezat pe Sfânta Masă, unde va rămâne până în ajunul Înălțării Domnului. 

Înaltpreasfinția Sa, în cuvântul rostit la finalul deniei, a explicat ce reprezintă pentru sufletele creștinilor Sfânta și Marea Vineri:

„Cântările din Sfânta și Marea Vineri reproduc patimile, moartea și îngroparea Mântuitorului. Aceasta este o zi aliturgică, deoarece se retrăiește Jertfa Mântuitorului pe Cruce, e o zi de profundă întristare ce ne conduce cu mintea la răstignirea Mântuitorului. Denia Prohodului este una dintre cele mai importante, impresionante și tulburătoare slujbe din cultul Bisericii noastre, fiind atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul (1826). Cântarea Prohodului prezintă încheierea suferințelor și așezarea în mormânt a Mântuitorului. Prohodul este, de fapt, slujba de înmormântare cântată în trei stări ale căror imnuri alcătuite din strofe de 3 sau 4 versuri interpretate duios exprimă sentimentul de durere pentru suferințele Mântuitorului”.

De asemenea Ierarhul a îndemnat la meditație sfântă pe toți cei prezenți:

„În această zi de doliu pentru creștinătate, suntem chemați la meditație sfântă, iar când vedem crucea așezată în mijlocul bisericii să ne gândim la crucea pe care a pus-o Hristos pe umerii noștri pentru a o purta cu demnitate, căci El știe greutatea crucii pe care trebuie să o așeze pe umerii fiecăruia dintre noi, iar când această cruce ni se pare grea și apăsătoare să nu uităm că El este purtătorul crucii împreună cu noi. Atunci când omul Îl ajută pe Iisus să ducă crucea așa cum L-a ajutat Simon din Cirene, când noi alergăm pe cărările labirintice ale acestei lumi, când nu mai avem nicio nădejde, Iisus va deveni acel Simon ce ne va ajuta să ducem crucea suferințelor, a necazurilor, pe urcușul ce merge pe Golgota”, a explicat IPS Părinte Ioachim.

(Pr. Daniel Marari)