De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Timp de patruzeci de zile, în mijlocul primăverii,
Am ţinut facla aprinsă din lumina Învierii.
Am lăsat din nou misterul să ne pătrundă fiinţa,
Să ne înnoiască mintea, gândul, firea şi voinţa.

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

După ce Hristos plinit-a pedagogia 'nvierii,
A voit să ne arate şi misterul Înălţării.
Învierea n-a văzut-o niciun ochi de muritor,
Însă actul Înălţării l-a arătat tuturor.
 

Sfinţii Marcu şi cu Luca, prezenţi la eveniment,
Ne-au descris actu’nălţării scurt, precis şi concludent.

 

 *
 

De credem cu tărie în Domnul-Iisus,
Să-L însoţim şi astăzi, plinind tot ce ne-a spus.
El merge azi pe munte pentru-a se înălţa
Să guverneze veşnic peste făptura Sa.


Umanitatea noastră, ascunsă într-a Lui,
De azi este-n Treime, prin cea a Fiului.
În Dumnezeu-Treime, prin Fiul făcut Om,
Bate metronomic o inima de om.
 

De la Înălţare şi pân' la Parusie, 
El va veghea veşnic, pe toţi, cu bucurie,
Când tot Universul va fi transfigurat,
Cu Tatăl şi cu Duhul,… un singur Împărat!

 

Hristos s-a înălţat!

*Meditație lirică la Sărbătoarea Înălțării Domnului