Cu gândul la Judecată, să ne pregătim pentru Sărbătoarea Luminilor

Sute de credincioși au participat duminică la slujba Dumnezeieștii Liturghii oficiată de Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, la Catedrala Arhiepiscopală din Roman

Catedrala Arhiepiscopală ”Sf. Parascheva” din Roman s-a dovedit neîncăpătoare, în Duminica Lăsatului sec de carne, pentru numărul mare de credincioşi care au dorit să participe la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită de Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, alături de un sobor de preoţi si diaconi. În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Preasfinția Sa a tâlcuit textul Sfintei Evanghelii citite conform rânduielilor Bisericii. ”În perioada aceasta, a Triodului, Biserica, asemenea unei mame, pregătește pe fiii Săi pentru Sărbătoarea Luminilor. Și toată această perioadă ne ajută să punem lumină în sufletele noastre, pentru a vedea ce este în lăuntrul nostru și cum să ne raportăm la Dumnezeu, Care este chivernisitorul vieții noastre”, a afirmat ierarhul. De asemenea, predica acestei zile a constituit un prilej pentru Preasfinția sa de a insista asupra iubirii față de aproapele. ”Omul egoist s-a claustrat sieși, se  definește doar în raport cu sine, fără ca în acest cerc de iubire să includă prezența altei persoane umane, astfel încât iubirea sa rămâne sterilă și autosuficientă. Ori, de vreme ce te-ai definit singur, ai rămas în propria iubire, ai rămas în neputința ta de a-l iubi pe celălalt, adică pe Dumnezeu, Care Se ascunde în prezența aproapelui. La judecată nu ne va întreba Dumnezeu dacă am fost la biserică, ce nivel intelectual avem, din ce stare socială am provenit, ci ne va întreba cum descoperim în celălalt chipul lui Dumnezeu și cum l-am iubit așa cum este el. Se vor arăta atunci toți samarinenii milostivi, cei care au rămas în iubirea lui Hristos. Omul într-o lume separatistă, egoistă, nu se va regăsi în iubirea Lui. Iar supărarea lui Dumnezeu Se manifestă prin aceea că omul egoist este lăsat în neputința lui de a iubi. Aceasta înseamnă iadul. Binecuvântarea sau blestemul, răsplata sau pedeapsa vor fi oferite de Dumnezeu în raport cu gradul nostru de implicare filantropică față de cel aflat în suferință sau lipsuri. În creștinism nu se poate vorbi despre o iubire platonică în raport cu cel suferind, ci doar despre iubirea lucrătoare prin fapte concrete și eficiente. Nu este important cât am reușit să ne ajutăm pe noi înșine în viață, ci cât efort am depus pentru integrarea celui de lângă noi și gradul în care am reușit să ne regăsim în comuniunea cu el. Raportați-vă la voi înșivă, gândiți-vă la ce sunteți voi înșivă în raport cu Dumnezeu și semenii”, i-a îndemnat Preasfinția Sa pe credincioșii prezenți la catedrală. ”Să ne ajute Dumnezeu și să evalueze doar faptele noastre cele bune, iar noi să ne recunoaștem ca persoane de comuniune. Fie ca Dumnezeu, atunci când ne vom întâlni la judecata particulară sau cea obștească, să Se recunoască în noi și în faptele făcute în numele Lui”, a încheiat cuvântul Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.