Creaţie şi re-creaţie

În hăul de-ntuneric din haosul astral
Doar PARACLETUL scrutează oceanul abisal.
CEL CE ESTE face atom luminos;
Lumina risipeşte nimicul tenebros!

Iar întru lumină, VERBUL creator
Emană energie, dând sens logoilor.
CUVÂNTUL zice: „Fiat!”... şi toate s-au făcut:
Şi cerul şi pământul şi cele dedesubt.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Cuvântul-energie dă forme diferite.
Materia apare, dar are-n ea cuvinte!...
Cerul cu pământul şi cosmosul creat
Sunt numai ENERGIE sau LOGOS concentrat!

Creatul e-n mişcare, că totu-i energie,
Chiar stânca cea inertă mişcă şi e vie.
LOGOSUL creează şi-alte forme noi,
În ele El îşi pune şi Logoii Săi.

ADONAI creează şi pune în mişcare.
Însă şi mişcarea nu-i la întâmplare.
ELOHIM, prin DUHUL, pune legi divine,
Prin care, implacabil, universul ţine.

Totu-i providenţă, hazard nu există.
Însă imanentul, prin Har, are-o ţintă.
Creatul se mişcă dup-un plan precis:
Epectatic urcă spre metamorfosis.

În tot universul prin Logos făcut
Dumnezeu-Treime vru ceva mai mult.
Din eternitate, în sfatul treimic,
Plănuise OMUL cu un chip iconic.

Veșnica Treime, din humus diform,
Modelează forma primului Său OM.
Îi dă duh de viață, ce devine chip,
Şi-l pune-n mișcare către prototip.

În noua ființă Dumnezeu aşază
Un „dat ontologic” ce-l eternizează.
Apoi îi dăruieşte conştiinţa dreaptă,
Ca un fel de sare în lumea creată.

Elohim i-aduce toată creatura
Şi Omul dă nume la toată făptura.
Deci macro-universul ieşit din neființă,
Prin ‘cest microcosmos, are conștiință.

Având conștiința creaturii întregi,
Domnul îi fixează și lui niște legi.
Dându-i libertate și discernământ,
El chiverniseşte raiul, pe pământ.

Adam posse non more stând în paradis.
Prin el, creatul mişcă spre metamorfosis.
Însă non—ființa îi aşază-n faţă
Binele și răul, moarte sau viață.

Omul se înșală, netrecând prin filtru
Ceea ce-i șoptise liberul arbitru.
Astfel, călcând legea şi propriul jurământ,
Acel posse non more devine mormânt!

Omul preistoric… prin mormânt, în iad.
Prin el, toți urmașii, în Șeol ei cad.
Însă, Creatorul, pe omul căzut
Nu voi să-l lase răului prea mult.

La plinirea vremii în cer și pe pământ.
Tatăl ne trimite Unicul Său CUVÂNT.
LOGOSUL coboară kenotic din cer.
Mulți îl așteaptă ca sfânt giuvaer.

El vine, pătrunde în slin tenebros
Să-și caute chipul ce-l fuse frumos.
Kenotic coboară chiar până-n Șeol
Să sloboade drepții din mâinile lor.

Porți se sfărâmă, zăvoare se frâng,
Lumina pătrunde, diavolii plâng.
Cuvântul cel veşnic rosti cu putere:
„Ieșiți, credincioşii, la Înviere!”

Ieșiră toți drepţii cei din Adam,
Ieşiră şi fiii lui Avraam.
Irenici şi veseli, cu toţi au cântat,
Cu glasul angelic:
„HRISTOS A ÎNVIAT!”
"ADEVĂRAT A ÎNVIAT!"