Conferință preoțească în Protopopiatul Moinești

Părintele profesor Sava Viorel de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași a conferențiat în Protopopiatul Moinești.

În contextul celebrării Centenarului Marii Uniri, marți, 16 octombrie 2018, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a avut loc o nouă conferință pastoral-misionară în Protopopiatul Moinești.

Întâlnirea tematică l-a avut ca învitat pe părintele Sava Viorel, profesor la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, care a susținut o prelegere intitulată „Liturghie și liturghisitor, fundamente ale unității de neam și de credință”.

Mai întâi, preoții din Protoieria Moinești au participat dimineață la sfânta liturghie săvârșită de către membrii Cercului Pastoral „Sfântul Andrei”, sub protia părintelui Maxim Alexandru, coordonatorul acestui cerc pastoral, în biserica cu hramurile „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț”, din localitatea Ciobănuș-Straja, comuna Asău, biserică ce nu de multă vreme a îmbrăcat hainele sfințirii.

Conferința pastoral-misionară a avut loc tot în sfântul locaș.

În deschidere, părintele protopop Costel Mareș a subliniat importanța temei propuse, punând accentul pe faptul că „activitatea preoților trebuie să graviteze în jurul sfintei liturghii. Administrația fără liturghie este ruina sufletului.”

În cuvântul său, părintele profesor Viorel Sava a oferit mai multe răspunsuri la întrebarea: „Cine este liturghisitorul și ce înseamnă a fi liturghisitor?”

„În tradiția ortodoxă vorbim de arhitectură liturgică, ceea ce înseamnă că arhitectura bisericii este conectată la duhul, ritmul, logica liturghiei. Vorbim de veșminte liturgice, ceea ce înseamnă că ele nu doar prin actul sfințirii sunt conectate la duhul liturghiei, ci ele aparțin liturghiei. Apoi vorbim de vase liturgice, ceea ce înseamnă că liturghia și-a impropriat un anumit instrumentar care este logica liturghiei. Dacă privim cu atenție la limbajul pe care îl folosim noi, vom observa că totul este conectat la liturghie în spiritualitatea ortodoxă.”

Liturghisitorul, în concepția părintelui profesor, este omul prin excelență, este omul liturghiei pentru că aparține liturghiei.

„Preotul este liturghisitorul, ceea ce înseamnă că el însuși trebuie să se gândească și să se comporte în duhul liturghiei, în logica liturghiei, el fiind model și factor de unitate, având vocația de a aduna lumea împreună. Parohia este o entitate cu o manifestare prin excelență eclesiocentrică și hristocentrică. Este comunitatea care constituie biserica și în același timp biserica este o entitate hristocentrică.”

Părintele conferențiar a apreciat slujirea preotului ca fiind legată mai întâi de toate de potir.

„Unitatea de credință exprimată în rugăciune se manifestă și se reflectă  în comunitatea adunată în jurul preotului, a potirului, în jurul lui Hristos. Aici se experimentează pe deplin unitatea noastră de credință.”

În încheierea prelegerii, părintele profesor a citit „Rugăciunea de îngenunchere”, rugăciune pe care Episcopul Miron al Caransebeşului, viitorul patriarh, a rostit-o în fața altarului Catedralei din Alba Iulia, în memorabila zi de 1 Decembrie 1918, autorul ei fiind referentul de la Episcopia Aradului, Gheorghe Ciuhandu, care, înainte cu 14 ani, publicase „Rugăciunea românului”, în Foaia religioasă „Tribuna”, întroducându-ne astfel în atmosfera emoționantă trăită de faptuitorii Marii Uniri acum 100 de ani:

„Doamne Dumnezeul nostru! Păcătuit-am Ţie şi noi şi părinţii noştri; rătăcit-am de la calea adevărului şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă, şi soarele nu ne-a răsărit nouă şi iată, robi suntem în pământul ce ai dat părinţilor noştri, spre a mânca rodul lui şi bunătăţile lui. Drept eşti Doamne şi drepte sunt judecăţile Tale. Drept eşti Doamne şi toate lucrurile Tale sunt milă şi adevăr şi judecată şi drept judeci în veac. Cutremurat-ai pământul, Doamne! Cine este asemenea Ție mărit între sfinți, minunat întru mărire, făcător de minuni?

Iată, noi venim la Tine, că Tu eşti Dumnezeul nostru, căci Tu ai zis: O, poporul Meu! Rana ta este dureroasă; pedeapsa fărădelegii tale împlinitu-s-a, scoală-te, Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; Eu sunt cu tine; de voi şi nimici toate popoarele între care te-am împrăştiat, pe tine nu te voi nimici. Sfărâma-voi jugul de pe tine şi voi rupe cătuşele tale; lărgi-voi hotarele tale. Aduna-vă-voi dintre popoare şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi împrăştiaţi; voi întoarce judecătorii tăi, ca mai înainte şi sfetnicii tăi ca la început.

Şi acum Doamne Dumnezeul nostru, Cel mare, Cel puternic, Cel înfricoşat, Cel Ce păzeşti legământul şi îndurarea; Dumnezeul cel mare în sfaturi, puternic în lucruri, ai Cărui ochi pururea sunt deschiși asupra faptelor fiilor oamenilor; Cel Ce înalţi pe cei smeriţi şi ridici la mântuire pe cei ce plâng, Care zădărniceşti sfaturile celor vicleni, pentru ca mâinile lor să nu împlinească cugetele lor să nu se pară mică înaintea Ta toată strâmtoarea ce a venit asupra noastră, a părinţilor noştri şi asupra întreg poporului Tău.

Doamne, Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste moarte şi pogori la porţile iadului şi iarăşi ridici; înaintea Ta aducem rugăciunile noastre, nu pentru dreptăţile noastre, ci pentru multele Tale îndurări. Scoală-Te întru ajutorul nostru si mântuieşte-ne pentru mila Ta. Dă-ne ajutor ca să scăpăm din strâmtorare, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ajută-ne nouă pentru mărirea Numelui Tău, ca să se sălăşluiască mărire în pământul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”

Părintele secretar eparhial Ciprian Ioan Ignat , delegatul Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Ioachim la această întâlnire, a transmis binecuvantarea Înaltpreasfinției sale, precum și aprecierea față de părintele profesor.

 

Cristian Balaban