Comoara din peșteră

Trei speleologi, odată, au plecat în munţi, departe,
Unde ştiau că există trei peşteri neexplorate.
Au ajuns cu greu la ele aşa cum ei şi-au dorit,
Începând să studieze cele ce-au descoperit. 
Însă în una din peşteri, dup-o veche stalagmită,
Era ascunsă o ladă cu bani de aur tixită.
S-au repezit la comoară ca trei lei înfometaţi,
Strigând toţi în gura mare: „Fraţilor suntem bogaţi.”

După ce au deschis lada au hotărât la-ntâmplare
Să împartă echitabil cât va primi fiecare.
După ce-au împărţit banii, unul din cei trei propune: 
„Fraţilor suntem de astăzi cei mai mari bogaţi din lume.
Însă, ca să sfârşim treaba, trebuie să procurăm
O maşină specială, averea s-o transportăm.
Iată, mă ofer eu însumi să fac un efort mai mare
Ca să aduc o maşină, dar şi ceva de mâncare.
Voi, rămâneţi lângă ladă până fac cale întoarsă,
Ca apoi, fără zăbavă, să ne întoarcem acasă.”

În timp ce mergea pe cale gândind cât-îi de bogat,
Un duh rău de la satana în suflet s-a strecurat. 
„Ce-ar fi, îi zise duhul, cu perfidă viclenie,
Ca toată comoara asta să-ţi rămână numai ţie?
Însă, pentru acest lucru, fă că cei doi să dispară
Şi tu vei rămâne singur cu-această mare comoară.”
Omul nostru primi gândul pe cei doi să-i nimicească
Şi apoi să îi îngroape că nimeni să nu-i găsească.
Ajuns în oraş, avarul se grăbeşte şi procură 
O maşină specială, mâncare şi băutură.


În acestea însă pune repede nişte otravă,
Urcă la volan şi pleacă din oraş fără zăbavă.
Celor doi rămaşi în munte comoara să o păzească
Şi lor le-a venit în minte răutatea diavolească.
Zise unul dintre dânşii: „Măi fârtate, suntem doi,
Îţi propun un pact de taină pe care să-l ştim doar noi!
Când va reveni colegul, cel plecat după maşină,
Să îl omorâm îndată, partea lui să ne rămână.”
„Da, îi zise camaradul stăpânit de duh vrăjmaş,
Îl ucidem fără scrupul, când soseşte din oraş.”
 

Deci, cei trei oameni nemernici, pentru o sumă de bani
Şi-au pervertit raţiunea şi au devenit duşmani.
Ce-a urmat, e tragedie şi ceva de nedescris:
Cel plecat după maşina imediat a fost ucis,
Iar ce doi îl îngropară în peştera părăsită,
Chiar unde-au găsit comoara, lângă acea stalactită.
După ce-au pus în maşină blestemata lor comoară,
Înainte ca să plece, unul zise într-o doară:
„Camarade, cred că-i bine, înainte să plecăm,
Să ne-aşezăm la masă, ca să bem şi să mâncăm.”
Şi s-au dat nesăbuiţii la băut şi la mâncat.
Din mâncarea otrăvită ....şi moartea i-a secerat.