Cercuri pastorale moineștene, reunite la Mănăstirea Făgețel

6 August 2017

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului și a Preasfințitului Andrei, Episcopul Harghitei și Covasnei, s-a săvârșit la Mănăstirea Făgețel, în județul Harghita, slujba de pomenire a ieromonahului Dionisie Șova, fost stareț al mănăstirii, precum și a preoților din Protopopiatul Moinești, care au pătimit în închisorile comuniste. 

Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Părintele Protopop Costel Mareș și Părintele Ghelasie, starețul Mănăstirii Făgețel, împreună cu preoții din Cercul Pastoral „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” Poduri și cei din Cercul Pastoral Valea Muntelui. Răspunsurile la strană au fost date de Corala „Theotokos” a Protopopiatului Moinești. În cadrul Sfintei Liturghii s-a făcut pomenirea cuviosului Dionisie Șova, originar din Poduri, de către membrii familiei și un grup numeros de pelerini din Parohia Poduri, participanți la eveniment. S-au pomenit și ceilalți  preoți din Protopopiatul Moinești, care au pătimit în închisorile comuniste.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, preoții din cele două cercuri pastorale au ascultat referatele susținute de Pr. Vasile Popa, coordonatorul Cercului Pastoral de la Poduri și Pr. Ovidiu Hereș, de la Parohia Valea Șoșii.

În referatul „Călugărul martir Dionisie Şova”, au fost prezentate date din biografia părintelui Dionisie și sfârșitul său mucenicesc. „Părintele Dionisie Şova s-a născut în comuna Poduri, judeţul Bacău, la data de 30 decembrie 1901. În 1931 a fost hirotesit duhovnic, de către Episcopul Vicar Ilarion Băcăuanul la mânăstirea Bogdana-Bacău, recomandat ca „demn de asemenea chemare, prin bunele sale purtări morale”. De la mânăstirea Bogdana, părintele Dionisie a plecat la schitul Făgeţel. Aici, vine însoţit de alţi trei călugări şi încheagă o viaţă monahală. Biserica acestei mânăstiri a fost zidită în anul 1903 şi timp de mai mult de un sfert de veac, a slujit ca şi capelă particulară, fără o autentică viaţa mânăstirească. Cu eforturi deosebite, se fac lucrări de reparaţie a bisericii, se construiesc chilii şi alte anexe gospodăreşti, constituindu-se un frumos schit monahal, care alături de vechea mânăstire „Sf. Ilie” din Topliţa, va întregi tabloul vieţii bisericeşti atât de temeinic conturată în anii interbelici, prin grija Mitropolitul Nicolae Bălan şi a Patriarhului Miron Cristea. Sfinţirea bisericii mânăstirii cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fost săvârşită în ziua de 9 noiembrie 1936 de către Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, împreună cu un sobor de preoţi.

La nici patru ani de la sfinţirea mânăstirii, se declara Dictatul de la Viena, care a adus cu sine atâtea nenorociri românilor ardeleni. Mânăstirea Făgețel a devenit din 1940, sediul garnizoanei ungureşti, făcând imposibilă continuarea vieții monahale. Părintele Dionisie revine la Mănăstirea Bogdana. Abia în 1946 părintele Dionisie Şova se reîntoarce la mânăstire, întoarcere integrată poate şi în cererile repetate ale I.P.S. Nicolae Bălan, care adresa slujitorilor acestei zone, să revină la altarele lăsate în 1940, chiar cu riscul înfruntării multor pericole. El repune mânăstirea în cursul ei firesc, redând-o slujbelor şi vieţii monahale, aceasta în ciuda climatului de intoleranţă întreţinut de unii localnici de etnie maghiară. Întoarcerea şi prezenţa părintelui Dionisie Şova, la mânăstirea Făgeţel, nu putea fi decât un ghimpe în ochii noilor autorităţi comuniste, fiind supus unei complexe monitorizări, care au culminat cu înscenarea morţii sale. În condiţii încă neelucidate, în ziua de 5 august 1951, părintele Dionisie Şova a fost găsit ucis în curtea mănăstirii. În urma dezgropării săvârşite după 1990, sicriul a fost găsit intact, în el aflându-se osemintele, care aveau bună mireasmă, şi reverenda părintelui. După rânduiala înmormântării călugărilor, trupul părintelui Şova a fost ţinut în biserică şi apoi aşezat într-un mormânt nou. Ţinând seama de împrejurările vremii, de contextul politic de atunci, părintele Dionisie poate fi considerat o victimă şi un martir”, a subliniat Părintele Vasile Popa.

În continuare, preotul Ovidiu Hereș a prezentat aspecte din viața altor 5 preoți mărturisitori în închisorile comuniste, care s-au născut sau au slujit în Protopopiatul Moinești.

Arhimandritul Gherasim Iscu s-a născut în 1912 în satul Valea Șoșii, comuna Poduri, judetul Bacău și era fiul lui Grigore și Elena Iscu, care i-au insuflat din copilărie credința ortodoxă și iubirea pentru aproapele. De la 12 ani intră în mănăstirea Bogdana (Bacău), face studii teologice și ajunge în cele din urmă stareț la mănăstirea Tismana și este numit exarh al mănăstirilor din eparhia Olteniei în 1943. Din 1948 este arestat și condamnat la 10 ani temniță grea. A trecut prin închisorile din Craiova, Aiud, a fost dus la Canal, la Poarta Albă, la așa-zisa „brigadă a hoților”, unde erau toți care fuseseră arestați și condamnați pentru credință. Prin  toate locurile pe unde a trecut părintele îi încuraja, îi spovedea și îi sfătuia, le dădea nădejde celor mai slabi. Slujirea preoției în acele condiții i-au adus pedepse suplimentare, care l-au îmbolnăvit. Datorită bolii a fost transferat la închisoarea sanatoriu de la Târgu-Ocna. Aici, în camera 4, s-a scris o pagină de sinaxar, în ajun de Crăciun al anului 1951. Părintele Gherasim l-a iertat pe torționarul Vasilescu, cel care îl bătuse pe stareț la Poarta Albă pentru reeducare, l-a spovedit și l-a împărtășit, plecând amândoi la Ceruri în acea noapte sfântă.

Părintele Constantin  Crişan s-a născut în Buda-Corbiţa, aproape de Tecuci în 1902, absolvind Seminarul și Școala Normală. Cariera profesională o începe ca preot paroh al parohiei Valea Șoșii, din comuna Poduri, lângă Moineşti, judeţul Bacău, unde este şi învăţător la şcoala primară din Poduri. Părintele a fost un om de cultură, tipărind în anii 1925-1927 cateheze și conferințe, a legat prietenii literare cu poetul George Bacovia și pedagogul Grigore Tăbăcaru. În anii 1940 și 1944 a fost inspector școlar general la Bacău. A mai păstorit parohiile Grigoreni, Rus-Ciutea, Deleni-Helegiu. A fost arestat prima dată între 1952-1954, fiind dus la Canal, iar a doua oară între 1959-1964, la Aiud, secția a XI-a pentru preoți, unde îl cunoaște pe Bartolomeu Anania. A doua detenție i se datorează romanului Zbateri, publicat în 1958, care cuprinde viața țăranului român între cele două războaie și conflictele ce le-au avut cu boierii. Acesta atrage împotrivirea oficialităţilor vremii: 10.000 de exemplare au fost scoase de pe piaţă. Părintele Constantin Crișan moare la Bacău, în 1985.

Părintele Costachi Nemțanu s-a născut în 1915, în localitatea Obârşia, judeţul Bacău. A urmat seminarul la Roman, iar Facultatea de Teologie la Cernăuţi şi la Suceava. În anul 1942 a fost hirotonit preot al parohiei Noua-Suliţă din Eparhia Hotinului, cu sediul la Bălţi. În 1944, odată cu ocupația sovietică, și-a lăsat casa din parohia ce o păstorea și s-a refugiat în judeţul Caraş-Severin, de unde s-a transferat în 1946 în comuna Răchitoasa, judeţul Bacău. Aici, la alegerile din ’46 a făcut parte din biroul secţiei de votare ca delegat al Partidului Ţărănist (Maniu). În mai 1947 a fost arestat şi dus în lagăr la Craiova, unde a fost închis până în luna noiembrie. La 1 octombrie 1948 s-a transferat în parohia Viforeni, judeţul Bacău, de unde, în toamna lui ’49 a fost ridicat de Securitate. Judecat de Tribunalul Militar Galaţi, a fost condamnat pentru "favorizarea infractorului" la 2 ani închisoare şi trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a fost eliberat în 1952. După eliberare a fost preot o perioadă îndelungată în parohia Cornet și Bucșești, zidind biserica din Cornet și refăcând-o pe cea din Bucșești. A ieșit la pensie la 82 de ani și a plecat la Domnul în anul 2000, la 85 ani, fiind înmormântat în cimitirul bisericii „Sf. Ioan” din parohia Bucșești I.

Părintele Eugen Berza s-a născut în Bacău, în 1925. Înainte de a fi preot, Eugen Berza a făcut parte din grupurile de rezistență împotriva comuniștilor, fiind capturat la Uturea-Solonț, județul Bacău. A fost supus unor anchete dure și sângeroase, torturat, mutilat. Asemenea studențimii române, el şi-a lăsat în temniţe cei mai frumoşi ani ai tinereţii (peste 17 ani), în cele mai crunte închisori: Pitești, Gherla, la minele de plumb de la Cavnic și Baia-Sprie, apoi la Aiud, temniţa marilor pătimiri româneşti. În acest asalt drăcesc asupra fiinţei umane, de nimicire fizică şi morală, Părintele Eugen Berza şi-a păstrat o puritate sufletească pe care o întâlnim numai la sfinți, imprimând şi celor din preajma lui aceeaşi ţinută de înaltă dârzenie, câştigându-le respectul şi admiraţia. Părintele Eugen Berza a fost preot la Parohia Poduri timp de doi ani  1981-1983, remarcându-se printr-o evlavie aparte și un simțământ de trăire a preoției lui Hristos cu totul deosebit, lucru remarcat de cei care l-au cunoscut. În 15 august 1996 Părintele Eugen Berza trece în veșnicie, lăsând în urmă Lumina mărturisirii credinței, cu propria sa viață.

Preotul Gheorghe Florișteanu s-a născut în 1918 în comuna Mărgineni, satul Gherăiești, jud. Bacău.  A absolvit Seminarul de la Roman în 1937, Facultatea de Teologie de la Arad în 1942 și a fost numit în anul 1943 ca prim preot paroh al Parohiei Cotumba, comuna Agăș. A fost foarte implicat în activitățile culturale ale comunității. Întrucât socrul său a făcut șapte ani de temniță grea în penitenciarele Aiud, Poarta Albă, Gherla, pentru că s-a opus cu vehemență colectivizării, fiind atent supravegheat, Preotului Gheorghe Florișteanu i s-a înscenat o presupusă aderare la mișcarea legionară din anul 1941, motiv pentru care, în 1954, a fost arestat și anchetat la serviciul de securitate Bacău. Cu ajutorul lui Dumnezeu, după 10 zile de anchetă grea, anchetatorii s-au convins că fuseseră informați greșit și a fost pus în libertate. A reușit să construiască o biserică nouă în perioada 1972 - 1978. La 2 februarie 1980, părintele Gheorghe Florișteanu a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat  lângă biserica ctitorită de el.

Părintele protopop Costel Mareș a spus în încheierea evocării acestor figuri luminoase ale Bisericii: „Avem înaintași demni, care și-au iubit țara, biserica și neamul. Este datoria noastră să păstrăm memoria lor și să urmăm faptele lor luminoase. Să ne păstrăm credința neclintită și mintea trează, indiferent de provocările care vor veni”. Părintele a felicitat apoi pe preoții și credincioșii din cele două cercuri pastorale și corala „Theotokos”, care au organizat acest eveniment, și a mulțumit părintelui Ghelasie, starețul Mănăstirii Făgețel, pentru calda primire în mijlocul obștii monahale de aici.

S-a vizitat apoi biserica nouă a Mănăstirii Făgețel, care va fi sfințită luna aceasta, unde s-a adus rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de către toți cei prezenți.

Citește mai multe articole despre: protoieria moinesti