15 ani de la hirotonirea ca arhiereu a IPS Arhiepiscop Ioachim

Cu 15 ani în urmă, la 1 mai 2000, în zorii mileniului al III-lea, arhimandritul Ioachim Giosanu avea să fie hirotonit în treapta de arhiereu vicar, cu titulatura de Ioachim Băcăuanul, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei și un sobor de ierarhi format din: IPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, IPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, PS Episcop Ioachim Mareş al Episcopiei Huşilor († 2009) și PS Episcop Corneliu al Hușilor.

Cu data de 16 decembrie 2014, în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului s-a deschis o nouă filă de istorie în care urmează a fi înscrise fapte, gânduri, activităţi, şi, mai ales împliniri ale întâiului arhiepiscop ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să diriguiască destinele acestei de Dumnezeu păzite Eparhii în care continuă lucrarea harică şi administrativă de mai bine de şase secole.

La 4 ianuarie 2015, când noul chiriarh, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioachim, era întronizat de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în prezenţa a 20 ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, veniţi din întreaga ţară, el păşea pe urma celor 76 de arhierei ce au păstorit această eparhie şi s-au distins în activitatea lor arătând calităţi morale, intelectuale şi duhovniceşti.

La data de 13 septembrie 2009, acelaşi ierarh a fost numit episcop vicar, odată cu ridicarea la rangul de arhiepiscopie a Eparhiei Romanului cu noua denumire de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului.

În toată această perioadă a lucrat continuu, implicându-se în multitudinea de activităţi pe care Centrul eparhial şi instituţiile aflate în subordine le propun şi pe care ierarhul le-a abordat mereu cu responsabilitate şi devotament.

Monah de vocaţie, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, odată cu întoarcerea sa din Franţa în oaza de spiritualitate de la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, şi-a continuat programul liturgic specific mănăstirilor nemţene în care şi-a început ucenicia: Sihăstria şi Bistriţa. Îndrăgind cântarea, de cele mai multe ori, se alătură, seara şi dimineaţa, în rândul fraţilor de la strană, dând glas stihirilor la Vecernie şi Utrenie pe notele psaltice ale Idiomelarelor lui Dimitrie Suceveanul, precum şi răspunsurilor antifonice la Sfânta Liturghie.

Plăcerea de a cânta la strană este şi un semn că apreciază pe cei ce se străduiesc să cânte bizantin, dar şi coral. De aceea a înfiinţat Corala „Paraschevi” a Catedralei din Roman şi a dat binecuvântarea pentru organizarea unor corale a preoţilor din protopopiate: corala „Episcop Melchisedec” a Protopopiatului Bacău, corala „Ierotheos” a Protopopiatului Oneşti; corala „Theotokos” a Protopopiatului Moineşti, corala „Cosma Melodul” a Protopopiatului Buhuși ş.a.

În perioada Posturilor e nelipsit de la sfintele slujbe, alăturându-se celor care în prima săptămână a Postului Mare aleg să ajuneze desăvârşit în primele trei zile (uneori şi de luni până vineri, când IPS Sa slujeşte Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite).

Aceeaşi vocaţie de monah îl determină să fie blând şi nepărtinitor cu toţi cei care vin să-i ceară un sfat – monahi, preoţi sau credincioşi – pentru fiecare având pregătit un gând, o povaţă, toate ancorate în învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi şi a experienţei trăite personal alături de cuvioşi părinţi precum Părintele Paisie Olaru sau Părintele Cleopa Ilie, stareţul Ciprian Zaharia sau Patriarhul Teoctist.

Perioada petrecută în Occident şi-a pus şi ea amprenta, conturându-i imaginea cu privire la rolul şi importanţa Ortodoxiei într-o lume secularizată. Experienţa monahului cu ştiinţă de carte care s-a confruntat cu secularismul occidental, l-a ajutat pe IPS Ioachim să-şi structureze identitatea ca român şi creştin ortodox. Cu această experienţă a pornit la Roman proiecte ce au vizat toate sectoarele administraţiei eparhiale:

  1. Administrativ – încă de la numirea sa ca arhiereu vicar a efectuat vizite canonice în toate parohiile, ajungând până în cel mai îndepărtat cătun, pentru a cunoaşte activitatea preotului şi nevoile credincioşilor;
  2. Cultural – a reînfiinţat Revista „Cronica Romanului”, devenită cu anul 2015 „Cronica Romanului şi Bacăului”, şi a organizat multitudine de manifestări cultural-religioase; a întocmit slujba şi acatistul unor sfinţi români, a scris cărţi, a publicat articole ş.a.
  3. Patrimoniu şi construcţii – a derulat proiectul privind construirea de biserici în satele în care acestea nu au existat. S-a implicat cu tot sufletul în construirea Catedralei „Înălţarea Domnului”, Bacău şi a altor edificii eclesiale reprezentative;
  4. Juridic – a iniţiat şi susţinut acţiunea de recuperare a terenurilor, pădurilor şi imobilelor aparţinând Bisericii.
  5. Exarhat – a organizat cele peste 32 de aşezăminte monahale;
  6. Canonic – a luptat pentru buna rânduială şi disciplină a clerului;
  7. Economic – a înfiinţat ateliere de croitorie, de confecţionat lumânări de cult, brutărie şi sector colportaj, care să aducă venituri şi să sprijine alte sectoare;
  8. Social-filantropic – a reînfiinţat Fundaţia „Episcop Melchisedec” sub patronajul căreia funcţionează o serie de centre sociale cu scopul de a sprijini persoanele şi familiile defavorizate. A înfiinţat Centrul pentru persoane vârstnice de la Parohia Hârja şi Centrul social-cultural „Sf. Cuvios Antipa” de la Iteşti.

În cei 15 ani de slujire a hirotonit în treapta de preot şi diacon un număr de 276 slujitori, a sfinţit şi resfinţit 297 lăcaşuri de cult, a pus piatra de temelie pentru 91 de noi biserici.

Toate aceste realizări sunt tot atâtea linii ce conturează portretul Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioachim: un ierarh energic, plin de vivacitate, bogat în înţelepciune, dârz în apărarea credinţei şi a valorilor spirituale ale neamului din care se trage; încărcat de emoţie şi sensibilitate, ancorat în realitatea lumii şi a timpului pe care îl trăim, cu o vastă cultură ce-i permite să dea consistenţă cuvântului şi să se facă înţeles, dăruit de Dumnezeu cu har şi vocaţie, deplin slujitor şi întru toate acestea desluşindu-se integră demnitatea de arhiereu.

La ceas aniversar, ne adăugăm și noi, colaboratorii Înaltpreasfinției Sale pentru a-i aduce gând de felicitare, dorindu-i ani mulţi binecuvântaţi de Dumnezeu cu rodiri de slujire şi împliniri în misiunea sacerdotală pe care Arhiereul Hristos i-a încredinţat-o!

Întru Mulţi Ani, Înaltpreasfinţia Voastră!

(arhid. Ciprian-Ioan Ignat)